Destinul fiecărui popor, de altfel ca si oricare manifestare a Lucrului Divin, include trei niveluri de percepere – formă, conţinut şi esenţă.
Forma reprezintă esenţa exterioară, vizibilă a tot ce se întâmplă în organizarea statală. Ea este întruchipată în simbolurile oficiale ale statului. Simbolica de stat este, de fapt, imaginea concentrată a esenţei, pe care o comportă destinul unui popor.
Al doilea nivel se referă la conţinut. El cuprinde cultura şi arta poporului, istoria lui suverană, limba maternă, cu alte cuvinte, calea parcursă de popor de-a lungul veacurilor şi rezultatul ei ca dimensiune moral-culturală: artă, arhitectură, religie, limbă, fapte, decizii.
Şi, în sfârşit, nivelul trei – esenţa. Esenţa rezidă în ideea statală sau naţională, care a unit poporul întru rezolvarea Misiunii sale divine unice cu denumirea destin sau predestinaţie. Fără această sarcină poporul nu poate exista, de aceea conştientizarea acestei MISIUNI, formularea şi realizarea ei reprezintă scopul principal al unui popor.
